‘’Siguranta este de cele mai multe ori o superstitie. Nu exista in natura.. Viata este ori o aventura indrazneata ori nimic.”Hellen Keller

duminică, 19 decembrie 2010

Rarau-18 decembrie

Traseu:Valea Seaca si la intoarcere traseul Moara Dracului
Motto:"Cu ultimele forte, un adevarat alpinist nu se da batut niciodata"

Da, stiu, ca am zis ca vom merge in Suhard.Dar uite ca s-a intamplat in asa fel incat sa nu putem merge si sa amanam putin planul.Dar ne-am "consolot" cu Raraul.Un traseu tare aproximativ 30 km.Dar a fost foarte frumos.Prima data cand mi-a placut cu adevarat pe Rarau:)
Pe Rarau am mai mers, de vreo 4 ori cred.Daca ma intrebai inainte de a merge sambata asta iti spuneam cu siguranta"Nuuuuu...nu pe Rarau".Nicioada nu am ramas impresionata.Ce imi placea erau Pietrele Doamnei, foarte frumoase intradevar.Dar traseul pana acolo era plictisitor pentru mine.
I-am zis domnului profesor saptamanele trecute "Oriunde, dar nu pe Rarau"
......


B.V:"Vrei sa facem un traseu care duce la Rarau?, nu cred ca ajungem pe varf vreau sa mergem la niste stanci de pe acolo si eventual sa facem si un rapel ceva, vedem cum ajungem si putetm cobori oricand"....eu:"hmmmmm...da facem"...

Si uite ca a venit ziua de sambata.Eram eu cu domn profers la ora 7:15 asteptand autocarul pana in Campulung.

B.V:"Sa te echipezi bine, sa te astepti la ceva foarte tare si in conditii destul de rele"
Eu:"Super"..cand aud de asemenea trasee mi se umple inima de fericire.De ce?nu, nu is nebuna doar ca vreau sa scot din mine tot, sa vad care mi-e limita, cat de puternica sunt, cat rezist.

Traseul:


M-am echipat bine si am pornit la drum.Ma asteptam la ceva greu, de fapt nu stiam la ce sa ma astept dar am pornit voiasa.
Am ajuns in Campul lung si am luat-o pe traseul "Valea Seaca" la ora 9.Pana sa intri din plin in traseu se merge aproximativ o ora pe un drum forestier, urmand traseul marcat cu galben.






Dimineata nu prea aveam chef de vorba asa ca atmosfera intre noi era una linistita, priveam peisajul si paseam cu incredere spre urcus.



Pana la ora 14 a fost o vreme superba.Senin, soare.Peisaje grozave, zapada stralucea atat de frumos dandu-ti impresia ca te afli intr-o lume de basm.



Aproape de creasta



Inca putin, inca putin..


Am reusit:)


Pe traseu am multumit.Sunt foarte recunoscatoare am ocazia sa traiesc astfel de experiente care imi umple sufletul de iubire, iubire fata de viata:).



Dupa creasta cu pricina



Zapada...


In drum spre Rarau...tot urcand..
In spatele meu se vad urmele noastre:)




Eu fotografiam bradul...


Dom profesor ma fotografea pe mine in timp ce fotografiam copacul:))

Mai departe ..


Aici ne-am oprit putin, am luat 2 guri de mancare si am baut si niste apa reeeeeceee.


Te-am prins...
Deja vremea incepea sa se schimbe, s-a innourat si era si un curent atat de rece.Era ger.Simti ca iti ingheta fata:).

Pe drum ne-am intalnit cu inca 3 amatori de munte, dupa ei se tinea un pechinez, o catelusa, foarte dulce, era micuta si mergea atat de repejor prin zapada..

Fetita cu pricina:
Pietre Doamnei si Raraul din ce in ce mai aproape

"Inca putin"..


Pietrele Doamnei

Ultima foto care am putut sa o facem, dupaia s-a pus ceata si a inceput viscolul si nu mai vedeam nimic..

Si catelul s-a tinut mai departe dupa noi.Proasta decizie.Noi aveam de gand sa coboram prin Moara Dracului, sunt niste chei foar frumoase.Dar avand in vedere conditiile de afara, ger, viscol si faptul ca se insera nu le mai facea atat de atractive:))plus ca faceam aproximativ 3 -4 ore pana jos si era deja mai bine de ora 16.Asa ca nestiind ce o asteapta fetitza a venit cu noi.Atat de mila mi-era la un moment dat.Era inghetata saraca..Am incercat sa o pun in rucsac sa o car asa pana jos dar nu a stat, o mai duceam in brate dupa posibilitati.Prin chei a fost destul de dificil, ii era frica pentru ca treceam si pe un izovor inghetat.Mai un picior prin apa...unu prin zapada si tot asa, mergem inainte pentru vorba aia "Cu ultimele forte, un adevarat alpinist nu se da batut nicioada"Dar a avut o tarie foarte mare si a reusit sa ajunga cu bine cu noi in vale.

Am avut parte de o experienta nu tocmai placuta, domn profesor s-a lovit destul de urat.Dar stiu ca o sa fie bine pentru ca este un om foarte puternic.

Dupa ce am iesit din chei am mers aproximativ o ora pe un drum forestier de circa 7 km.Si normal si fetitza dupa noi.Am ajuns la iesire din Campulung pe la aproximativ ora 22.Cand sa ne urcam in ocazie hop tzop si catelul dupa noi:)
Am vrut sa o scoatem afara, dar oamenii care ne-au luat erau foarte cumsecade si au luat-o ei.Ma bucur ca i-am gasit un adapost:):*


O zi frumoasa in continuare...

sâmbătă, 11 decembrie 2010

Avenul de la Puzdrea-11 decembrie

Varfuletul Puzdrea din M-tii Stanisoarei.Traseul incepe din Ostra.Telul nostru fiind avenul. Aceasta iesire era planuita de 2 saptamani.Si multe s-au mai schimbat de cand am planuit si pana cand am reusit sa punem in aplicare.Initial era vorba sa mergem cu un coleg de echipa cu masina pana sus la aven, dar s-au ivit niste probleme si a ramas sa ne duca fratele lui ,dar inapoi veneam cu ce apucam, dar uite ca s-a mai ivit ceva si pana la urma am pornit eu. cu domn profesor la ora 7:20 cu autocarul din Radauti pana in Frasin.In Suceava ne-am intalnit cu colegul nostru Costica.

Din Frasin nici bine nu am ajuns si deja am prins o ocazie care sa ne duca pana in Ostra.
Din Ostra trebuia sa mergem mai sus pana la un canton aproximtiv 30 min, dar mergea cu masina.Domn profesor ne-a spulberat sperantele cand ne-a informat ca este un drum extrem de rar circulat si vom prinde foarte greu ocazie.Dar ce a omis domn profesor a fost faptul ca EU sunt cu ei:)))))..lasand modestia la o parte am noroc cand vine vorba de ocazii..dar sa trecem la lucruri mai serioase...cum ziceam.
Am prins o ocazie foarte repede spre canton, dar ocazia a venit intr-un moment prost.
Tocmai ne echipam..si cand am vazut ca a oprit masina, alergam ca niste nebuni cu o parazapada in mana si una deja pusa pe picioar, cu rucsacele desfacute.Eu eram singura care a reusit sa se echipeze dar oricum ma distram de minune de situatie.
Cand ne echipam..


In Ostra




Am coborat la canton si surpriza.... Am dat de un caine.Cel mai scump.Stiu ca zic de fiecare data cand intalnesc un catel intr-o excursie ca e cel mai scump dar acesta e chiar cel mai dulce catel.A venit cu noi pana sus, ne-a asteptat sa iesim din aven si a coborat cu noi si atat de dragut si bucuros era.

Cantonul

Catelul..:*

Baietii concentrati..



Ajunsi sus unde si-amintea domn profesor ca este avenul, ne lasam rucsacele deoparte si ne uitam in jur dupa aven.Dupa aprox 2 incercari Costica a fost cel care l-a gasit:)

Stanculita

In sfarsit avenul
Eu ma bucuram de catzel

Dar pana la urma m-am uitat si eu..


Ne-am echipat, de fapt schimbat si apoi echipat, si am coborat in rapel.D sus emana o caldura foarte mare.Intrati acolo era acceptabil ca temperatura dar era umed si ofcourse murdar.Ne-am murdarit din cap pana in picioare.Si am dat si aici de lilieci...
Paienjeni, tzantzari, fluturi..de toate pentru toti:D...




Am masurat...

Explorat

Eu am ramas pe intuneric:)).Frontala mea a cazut cand eu coboram in rapel, si desi am gasit-o era facuta bucati, a mai mers ea cat a mai mers dar a obosit..


Si repede repede sa iesim:)
Am folosit prusicurile sa iesim afara din aven.



La un moment dat domnului profesor i-a cazut husa cu aparatul de fotografiat.A trebuit sa se intoarca ca si-a dat seama abia cand era destul de sus, deci dumnealui a facut "traseul de 2 ori" dar catarandu-se citez "ca un adevarat profesionist".
Eu cu Costica l-am asigurat de sus si tare mi-a mai fost ciuda ca m-am schimbat de haine curate si cand l-am asigurat, coarda s-a frecat de geaca mea si a lasat o dunga mare si lata cat lumea de frumoasa pe spatele gecii mele.


Cand am iesit din aven cata bucurie pe capul la catel, dadea sa ma linga, dadea din coada mai ca nu stiam cum sa scap cu el, eu ma chinuiam sa gasesc o priza sa ies si el saracu era fericit:)mi-a facut si mie ziua mai buna cand am vazut ce suflet poate sa aiba un animal...

Am pornit voiosi toti 4 palpiduci(si catelul) dupa ce am strans totul de acolo inapoi spre casa.Ne-am abatut putin de la traseu si am dat de un peisaj....no coment...



Zapada stralucea superb..





Ce aveti de la mine?:(
:*


Brazi, senin, soare, munti...CUM SA NU ITI PLACA MUNTELE??
Ce e drept era gerut afara dar asta a fost doar un mic detaliu pe langa tot ce am trait.Daca as putea sa imi exprim sentimentele care ma pasc cand vad asemenea peisaj bine ar mai fi, dar cum zice o vorba "ceea ce simt eu acum, depaseste universul cuvintelor omenesti"

PERICOL!!!!!!!Avalanse:)))



Nu am putut sa nu ne abtinem sa facem o bulgareala, se prindea prea bine zapada:D

Ne jucam putin prin zapada...



Mai multe detalii aici, Romania-natura

Mie mi-a placut foarte mult ziua de azi mai ca nu mi-era a pleca la asa o zi frumoasa.Dar acum sunt in pat rupta de oboseala si va spun noapte buna si ne auzim la sfarsitul saptamanii cand venim cel mai probabil de pe creasta Suhardului.Numai bine