‘’Siguranta este de cele mai multe ori o superstitie. Nu exista in natura.. Viata este ori o aventura indrazneata ori nimic.”Hellen Keller

luni, 17 ianuarie 2011

Puzdrele(2189 m alt) 14-16 ianuarie



In primul rand va doresc un An nou plin de impliniri, aventuri si cat mai multa fericire.Si nu uitati sa zambiti si sa va bucurati din plin de momentele marunte si poate nesemnificative din viata voastra si sa va aduceti aminte ca "FERICIREA E O STARE DE BINE NU O DESTINATIE".
La multi ani!!!

In al 2 -lea rand..in sfarsit am reusit sa mergem in excursie cu cortul.Ne porneam de mai bine de o luna si ba nu aveam cu cine ba nu stiu ce se ivea.Si uita-ne vineri, pe 14 ianuarie pornind la drum in cucerirea varfului Puzdre, 2189 m alt.

Din cate a povestit domnul profesor am inteles ca este un munte dificil si pretentios si ii dau dreptate:D.




Si iata-ma vineri iesind pe usa cu un sentiment ciudat si parca de "nechef" mergand la locul de intalnire cu domnul profesor de unde urma sa luam un autocar care sa ne duca pana in Iacobeni.In Suceava l-am "cules" si pe colegul nostru Costica, 3 de toti, voiosi asteptam sa ajungem.Sau ma rog, vorba vine ca voiosi ca eu eram putin cam adormita.Ma chinuiam sa imi tin ochii deschis pe drum.Auzeam ca prin vis pe domnul profesor si Costica discutand.Ma mai trezeam, iar adormeam si tot asa:).
Vremea se anunta rea.Dar pe drum era soare si destul de senin.Ne gandeam ca ne-am echipat prea bine pe asa o vreme.Dar ne-am gandit prost, clar, nu stiam ce ne asteapa.

Deci vineri dimineata la 7:15 am pornit din Radauti, iar la 10:00 am ajuns in Iacobeni de unde am luat mai departe ocazie pana in Borsa.Am asteptat ocazie 1 ora, dar am avut pana la urma noroc si ne-a dus fix de unde incepe traseul nostru.

Eu si Costica


Domn profesor si Costica


Ajunsi in Borsa pe la aproximativ 13:00.

Am mers pe un drum aproximativ jumatate de ora dupa care am intrat din plin in urcus si asa am tinut-o toata ziua:)


La inceput de trase


Si am inceput sa mergem si sa urcam.Ne-am ratacit pentru ca vremea era urata.Ceata, nu vedeai mare lucru.Pe parcursul zilei am mers incontinuu, am urcat, prin padure.Cand ma vedeam in fata unui urcus mare ma opream, trageam suflet in piept, zambeam si mergeam mai departe...


Totul in jur era alb.Foarte frumos.


Pioletul meu:D


Era 16:00 si deja se intuneca si noi eram prin padure.Trebuia sa ne hotaram daca mergem mai departe sau punem cortul prin padure.



Am hotarat sa punem cortul in padure.Si uite asa am despachetat tot, ne-am facut un ceai cald am mai stat la povesti.Pe baieti somnul i-au furat repede.Eu mai incapatanata ma certam cu somnul ca nu vreau:))).Am dormit foarte putin dar dimineata m-am trezit foarte odihnita.


Excursia asta pentru mine a fost plina de peripetii si mi s-au intamplat multe chestii negative.Nu m-am descurajat, am continuat sa zambesc altfel nu vad cum as putea trece peste tot ce mi se intampla.

A II zi:
Dimineata cand m-am trezit eram in conflict cu mine insumi.Nu stiam daca fac fata sa pornesc in cucerirea varfului sau nu din cauza unei dureri de sold.Nu vroiam sa renunt dar nici nu vroiam sa incurc:).
Am iesit din cort si pana la urma m-am hotarat sa contnui ce am inceput.

Ne-am echipat bine si am pornit mai departe.


Cortul nostru..

Vremea se anunta la fel de urata, aceasi ceata si aceasi amaraciune a naturii.
Ciudat e ca a plouat toata noaptea in ianuarie la altitudine, prin urmare vremea era foarte umeda.
Din cand in cand mai ningea cu fulgi mari.Foarte frumos.

Am mers foarte mult prin jnepeni si prin o zapada foarte maaaare.


Costica invelit in zapada:D

In jur nu vedeai mare lucru asa ca ne concentram la ce aveam de facut.

Golul alpin



Ajunsi la 1815 m altitudine dupa aproximativ 2 ore si 30 min de mers.
Am avut 3 tentative de a face o fotografie de grup.Din a 3 incercare ne-a iesit

Prima incercare:


A 2 incercare.Fix cand sa faca aparatul fotografia a cazut:))



And the winnerrrrr issssssssss.....!!!!!
A 3 incercare:))))



Vremea se inrautatea, a inceput un viscol si un vant foarte rece.
Totul din jur era inghetat si noi:D



De la 2000 m alt vremea s-a inrautatit considerabil.Nu mai vedeai limita dintre zapada si cer.Totul era alb.Era o furtuna.


Prapastii


Cu cat urcam cu atat era mai rau.Am ajuns sa nu mai vedem nimic in jurul nostru.La jumatate de metru in fata noastra era vizibil.
Pe la vreo 2000 m alt si ceva ne-am hotarat sa ne intoarcem pentru ca era periculos.
Cu nici o parere de rau (cel putin eu!!!viata e mai importanta)ne-am intors cu grija.
L-a intoarcere a fost un moment in care ceata s-a mai dus si am vazut ce ne incojoara.Prapastii pe o parte si alta.Am vazut urmele noastre cand ne intoarcem si erau atat de aproape de o prapastie:-s



Am ajuns jos la cort pe la 17:00.
Eram uzi si abia asteptam sa intram in cort sa ne incalzim.Sa bem un ceai cald si sa ne punem la somn:)


In cort s-a facut condes si era totul ud:-s
M-am schimbat si am intrat in sac..
Am baut un ceai cald si am mancat.Pe la 21 ne-a furat somnu.M-am trezit pe la 23 si atat mi-a fost ca iar nu am putut sa dorm.M-a luat frigu la un moment dat si prostia mea a fost ca mi-am luat geaca umeda pe mine, si din toata umezeala aia m-a luat frigul si mai tare si tremuratul si uite asa cred ca a fost una dintre cele mai lungi nopti:-s.
Dar dimineata cum s-a facut ziua cum am sarit din sac ca nu mai suportam sa stau:D, le-am dat trezirea la baieti si ne-am facut siesta"ceai, mancat, impachetat" si am pornit la drum.

Ne-am intors pe acelasi drum pentru ca eu mi-am pierdut izoprenul si am fost nevoiti sa dormim pe 2 izoprene, sperand ca il voi gasi .Si chiar l-am gasit, spre mirarea noastra chiar foarte aproape de cort:))))

Duminica, a III zi era o zi senina si frumoasa....


Asteptand ocazia in Borsa


Si aici s-a incheiat inca o aventura!!!