Joi, 31 martie am fost pe Sihloaia, cel mai inalt varf din Obcina mare, 1224 m alt.
Am, prins o vreme superba si un peisaj pe masura.A fost frumos.Mi-a placut.Am profitat din plin de aceasta iesire, de soare, de vant.
Am pornit din Radauti impreuna cu domn profesor la ora 8 dimineata spren Sucevita.Din Sucevita am luat o ocazie pana in Moldovita.Nici bine nu am coborat si din Moldovita am prins o ocazie pana in Rasca.Si de acolo am avut ghinionul sa nu mai prindem nici o ocazie, si a trebuit sa mergem 6 km pe jos pana in Argel, de unde a inceput traseul nostru.
Observati intre casa si copac este o carare, de acolo am inceput traseul
De cum incepi traseul urci.Te asteapta un urcus in toata splendoarea lui:), fiind la inceput de traseu a fost mai greu pentru mine:)).
De ce aveam privirea asta sceptica?well..domn profesor a uitat sa isi incarce bateriile de la aparat, si tot traseul le tot invartea si incerca toate combinatiile posibile sa reuseasca sa faca o fotografie.De fiecare data cand incerca sa faca o fotografie , aparatul se inchidea, pai acum inca o data a incercat si eram convinsa ca nu o sa reuseasca, dar uite ca mi-a demonstrat contrariul:)
Semn de primavara
Cateva peisaje
Dealul care se vede in partea dreapta este traseul nostru:D
Ajunsi:DLa un moment dat am intrat intr-o padure foarte ciudata.
Printre copaci se observa o gospodarie.In poinita foarte aproape de varf sunt 2 oameni minunati cu o gospadarie foarte frumoasa, si cu multi catei in jur
Tot dealul era plin de branduse.Foarte frumos.Era un soare puternic mai ca te puteai bronza, vantul adia usor.Foarte placut.Am stat la povesti, ne-am incarcat de energie si am mers pe varf:)
Eu in varf
Domn profesor si domnul Pavel in varf
De aici am pornit toti 3 mai departe.Am mers spre stanga.Daca mergeam in dreapta coboram in Putna.Nea' Pavel ne-a povestit de un perete de stanca.Si am mers sa vedem despre ce era vorba.
Dar in drum am mai urcat putin si am observat alt varf care era vizibil mai mare decat Sihloaia.
Am ajuns la stanci.Si am ramas impresionata.Pe o distanta de circa 100-200 m un perete mare plin de stanca.Zona destul de salbatica si plina de muschi.Foarte putini stiu de aceste stanci
Nea' Pavel ne-a posvestit ca de anul trecut din iarna noi suntemi primii turisti pe acolo.Este o zona retrasa dar foarte frumoasa.
De aici ne-am continuat drumul urmand cararea sprea stanga.
Am coborat pe un drum forestier care duce in Brodina.Acest drum forestier este foarte lung.Cred ca in jur de 15 km, noi am avut noroc si ne-a luat o masina care incarca lemne pana in Radauti.
Va las cu niste peisaje de la intoarcere.
La intoarecere am dat de singurul soi de conifer care isi scutura frunzele iarna "larice".
Pe data viitoare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu