In 2006, la 16 ani am inceput sa merg pe munte.Atunci era doar un vis sa ajung in Mont Blanc.Il ascultam pe domn profesor Bouaru cu ochii mari si curiosi cum povestea planul lui..Pentru mine era ceva la care nici macar nu aveam curaj sa visez.Dar uite ca incet incet am avansat pe munte, am mers intr-o sambata, si iar intr-o sambata si tot asa, pana mi-am facut antrenament pana am devenit depedenta de munte.
Asa ca am ajuns sa ma vad planuind in continuare cu domn profesor expeditia pe Mont Blanc.Eram atat de fericita.Am avut si parte de probleme, nu aveam bani, mama nu prea vroia sa ma lase.Dar am crezut cu adevarat, mi-am dorit si pe ultima 100 de am reusit sa imi strang banii necesari lucrand la o firma de calculatoare cu ajutorul domnului profesor:)
In iulie 2007 am pornit la drum cu domnul Bouaru Vasile.Am mers cu autocaru din Radauti in Torino, acolo ne-a asteptat colegu nostru de echipa Ciprian Chelariu.
Facand nani in autocar, cuprinsa de vise:)
In Torino..
Ne-a primit cu caldura acasa la rudele lui, unde ne-am odihnit dupa un drum lung.
M-am dat si huta:D
M-am jucat si cu copilu si "cateii"...
Cu emotii mari ne-am facut bagajele si am pornit spre Mont Blanc.
Noi 2 ..Ciprian si eu..
Ne-am indreptat cu autocarul spre Chamonix, o statiune turistica.E un vis pentru orice impatimitor al muntelui sa ajunga acolo.Fel si fel de echipament.Foarte frumos.
Din Chamonix am luat un tren pana in Le Houches, am mers circa 7 km.In Le Houches in camping ne-am "cazat".
In sfarsit am ajuns si noi:)
Domn profesor rezolvand cu "cazarea" in camping:), el le avea cu franceza:D..De atunci m-am indragostit de limba franceza.
In campimg erau alpinisti de 2 saptamani care asteptau sa se face vreme sa poata urca.
Noi am fost norocosi si am asteptat doar 2 zile.A 3 zi am pornit pe o zi superba.Senin, soare, peisaje de vis.
Am urcat cu telecabina in jur de 1800 d m alt , dupa care am inceput sa urcam.Pana intr-un punct este destul de lejer, erau oamenii si cu cateii:D.Oamenii sunt foarte prietenosi, iar peisajele sunt grozave.
Mi-a placut la nebunie cum ne salutam.."Bonjour...Bounjour"...
Fotografiile vorbesc de la sine...
Ce mi-a placut foarte mult era faptul ca urcai si tot urcai pe portiuni unde era foarte multa stanca si imediat dupa "deal" intrai in alt peisaj.Era complet diferit.Multa zapada si frig.
Ne-am oprit si ne-am echipat bine si am pornit la drum din nou
Un pasaj in care trebuia sa traversam legati in coarda
Era ceva aglomeratie:)
Me, myself and I...
Urcand spre refugiul de la 3817 m alt
Soarele deja a apus..
Am ajuns la refugiu, nu mai erau locuri in camera asa ca am dormit in sala de mese. In toata sala era plin de alpinisti care dormeau si ei pe unde apucau, pe mese, pe banci, pe sub mese.
Ne-am pus sa dormim destul de tarziu si ne-am trezit la 1 noaptea spre mirarea mea, atunci era momentul sa urcam.Oboseala, altitudinea se simtea pe corpul nostru.Eu eram putin socata si oricum nu realizam ce mi se intampla.Pentru ca altitudinea e mare si soarele puternic este indicat sa pornesti noaptea spre varf astfel teoretic la pranz esti inapoi.
Am pornit spre cucerirea varfului, dar din pacate mie mi s-a defectat un coltar si cu o mare mare durere in suflet m-am intors.Colegii mei au mers mai departe.
Si acum mi-aduc aminte cum m-am oprit pentru cateva secunde, m-am uitat inapoi si aveam lacrimi in ochi:)dar am zambit si m-am impacat cu gandul..dar mi-am promis ca o sa mai ajung pe acolo...m-am uitat in dreapta mea..in gol:)..am mers mai departe in refugiu si mi-am asteptat colegii cu sufletul la gura.
Spre varf
In varf(4810 m alt)
Stiu cum stateam cu sufletul la gura gandidu-ma "au reusit?sunt bine...Doamne ajuta"..si da au reusit si ma bucur foarte mult pentru ei:)dar eu astept sa imi iau revansa..cat de curand:)
Eu la refugiu(se vede ca eram umflata de oboseala:)).Dar pot sa ma laud cu motzul meu(caciula) ,pe care o port si acum, ca a ajuns la 4000 m alt:))))
Imediat dupa ce ei au ajuns in jur de ora 14:00, am coborat
La intoarcere
Ciprian ganditor:)...avea si la ce nu?:)
Capra neagra
In prima zi am coborat pana la refugiul de la 2788 m alt.
Am dormit acolo, iar a 2 zi dimineata, pe o zi la fel de frumoasa cu un cer albastru pur,am coborat mai departe..
Trenuletul Mont Blanc
Ajunsi acasa cu bine, toti arsi de soare:)
Cu rudele lui Ciprian si domn profesor...
Mi-a placut si mi-am promis ca o sa ma intorc sa imi iau revansa:)
Ii multumesc domnului profesor ca a facut aceasta expeditie posibila;)
Sper ca v-a placut si voua...
Asa ca am ajuns sa ma vad planuind in continuare cu domn profesor expeditia pe Mont Blanc.Eram atat de fericita.Am avut si parte de probleme, nu aveam bani, mama nu prea vroia sa ma lase.Dar am crezut cu adevarat, mi-am dorit si pe ultima 100 de am reusit sa imi strang banii necesari lucrand la o firma de calculatoare cu ajutorul domnului profesor:)
In iulie 2007 am pornit la drum cu domnul Bouaru Vasile.Am mers cu autocaru din Radauti in Torino, acolo ne-a asteptat colegu nostru de echipa Ciprian Chelariu.
Facand nani in autocar, cuprinsa de vise:)
In Torino..
Ne-a primit cu caldura acasa la rudele lui, unde ne-am odihnit dupa un drum lung.
M-am dat si huta:D
M-am jucat si cu copilu si "cateii"...
Cu emotii mari ne-am facut bagajele si am pornit spre Mont Blanc.
Noi 2 ..Ciprian si eu..
Ne-am indreptat cu autocarul spre Chamonix, o statiune turistica.E un vis pentru orice impatimitor al muntelui sa ajunga acolo.Fel si fel de echipament.Foarte frumos.
Din Chamonix am luat un tren pana in Le Houches, am mers circa 7 km.In Le Houches in camping ne-am "cazat".
In sfarsit am ajuns si noi:)
Domn profesor rezolvand cu "cazarea" in camping:), el le avea cu franceza:D..De atunci m-am indragostit de limba franceza.
In campimg erau alpinisti de 2 saptamani care asteptau sa se face vreme sa poata urca.Noi am fost norocosi si am asteptat doar 2 zile.A 3 zi am pornit pe o zi superba.Senin, soare, peisaje de vis.
Am urcat cu telecabina in jur de 1800 d m alt , dupa care am inceput sa urcam.Pana intr-un punct este destul de lejer, erau oamenii si cu cateii:D.Oamenii sunt foarte prietenosi, iar peisajele sunt grozave.
Mi-a placut la nebunie cum ne salutam.."Bonjour...Bounjour"...
Fotografiile vorbesc de la sine...
Ce mi-a placut foarte mult era faptul ca urcai si tot urcai pe portiuni unde era foarte multa stanca si imediat dupa "deal" intrai in alt peisaj.Era complet diferit.Multa zapada si frig.
Ne-am oprit si ne-am echipat bine si am pornit la drum din nou
Un pasaj in care trebuia sa traversam legati in coarda
Era ceva aglomeratie:)
Me, myself and I...
Urcand spre refugiul de la 3817 m alt
Soarele deja a apus..
Am ajuns la refugiu, nu mai erau locuri in camera asa ca am dormit in sala de mese. In toata sala era plin de alpinisti care dormeau si ei pe unde apucau, pe mese, pe banci, pe sub mese.Ne-am pus sa dormim destul de tarziu si ne-am trezit la 1 noaptea spre mirarea mea, atunci era momentul sa urcam.Oboseala, altitudinea se simtea pe corpul nostru.Eu eram putin socata si oricum nu realizam ce mi se intampla.Pentru ca altitudinea e mare si soarele puternic este indicat sa pornesti noaptea spre varf astfel teoretic la pranz esti inapoi.
Am pornit spre cucerirea varfului, dar din pacate mie mi s-a defectat un coltar si cu o mare mare durere in suflet m-am intors.Colegii mei au mers mai departe.
Si acum mi-aduc aminte cum m-am oprit pentru cateva secunde, m-am uitat inapoi si aveam lacrimi in ochi:)dar am zambit si m-am impacat cu gandul..dar mi-am promis ca o sa mai ajung pe acolo...m-am uitat in dreapta mea..in gol:)..am mers mai departe in refugiu si mi-am asteptat colegii cu sufletul la gura.
Spre varf
In varf(4810 m alt)
Stiu cum stateam cu sufletul la gura gandidu-ma "au reusit?sunt bine...Doamne ajuta"..si da au reusit si ma bucur foarte mult pentru ei:)dar eu astept sa imi iau revansa..cat de curand:)
Eu la refugiu(se vede ca eram umflata de oboseala:)).Dar pot sa ma laud cu motzul meu(caciula) ,pe care o port si acum, ca a ajuns la 4000 m alt:))))
Imediat dupa ce ei au ajuns in jur de ora 14:00, am coborat
La intoarcere
Ciprian ganditor:)...avea si la ce nu?:)
Capra neagra
In prima zi am coborat pana la refugiul de la 2788 m alt.
Am dormit acolo, iar a 2 zi dimineata, pe o zi la fel de frumoasa cu un cer albastru pur,am coborat mai departe..
Trenuletul Mont Blanc
Ajunsi acasa cu bine, toti arsi de soare:)
Cu rudele lui Ciprian si domn profesor...
Mi-a placut si mi-am promis ca o sa ma intorc sa imi iau revansa:)
Ii multumesc domnului profesor ca a facut aceasta expeditie posibila;)
Sper ca v-a placut si voua...
Pe data viitoare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu