‘’Siguranta este de cele mai multe ori o superstitie. Nu exista in natura.. Viata este ori o aventura indrazneata ori nimic.”Hellen Keller

duminică, 19 decembrie 2010

Rarau-18 decembrie

Traseu:Valea Seaca si la intoarcere traseul Moara Dracului
Motto:"Cu ultimele forte, un adevarat alpinist nu se da batut niciodata"

Da, stiu, ca am zis ca vom merge in Suhard.Dar uite ca s-a intamplat in asa fel incat sa nu putem merge si sa amanam putin planul.Dar ne-am "consolot" cu Raraul.Un traseu tare aproximativ 30 km.Dar a fost foarte frumos.Prima data cand mi-a placut cu adevarat pe Rarau:)
Pe Rarau am mai mers, de vreo 4 ori cred.Daca ma intrebai inainte de a merge sambata asta iti spuneam cu siguranta"Nuuuuu...nu pe Rarau".Nicioada nu am ramas impresionata.Ce imi placea erau Pietrele Doamnei, foarte frumoase intradevar.Dar traseul pana acolo era plictisitor pentru mine.
I-am zis domnului profesor saptamanele trecute "Oriunde, dar nu pe Rarau"
......


B.V:"Vrei sa facem un traseu care duce la Rarau?, nu cred ca ajungem pe varf vreau sa mergem la niste stanci de pe acolo si eventual sa facem si un rapel ceva, vedem cum ajungem si putetm cobori oricand"....eu:"hmmmmm...da facem"...

Si uite ca a venit ziua de sambata.Eram eu cu domn profers la ora 7:15 asteptand autocarul pana in Campulung.

B.V:"Sa te echipezi bine, sa te astepti la ceva foarte tare si in conditii destul de rele"
Eu:"Super"..cand aud de asemenea trasee mi se umple inima de fericire.De ce?nu, nu is nebuna doar ca vreau sa scot din mine tot, sa vad care mi-e limita, cat de puternica sunt, cat rezist.

Traseul:


M-am echipat bine si am pornit la drum.Ma asteptam la ceva greu, de fapt nu stiam la ce sa ma astept dar am pornit voiasa.
Am ajuns in Campul lung si am luat-o pe traseul "Valea Seaca" la ora 9.Pana sa intri din plin in traseu se merge aproximativ o ora pe un drum forestier, urmand traseul marcat cu galben.






Dimineata nu prea aveam chef de vorba asa ca atmosfera intre noi era una linistita, priveam peisajul si paseam cu incredere spre urcus.



Pana la ora 14 a fost o vreme superba.Senin, soare.Peisaje grozave, zapada stralucea atat de frumos dandu-ti impresia ca te afli intr-o lume de basm.



Aproape de creasta



Inca putin, inca putin..


Am reusit:)


Pe traseu am multumit.Sunt foarte recunoscatoare am ocazia sa traiesc astfel de experiente care imi umple sufletul de iubire, iubire fata de viata:).



Dupa creasta cu pricina



Zapada...


In drum spre Rarau...tot urcand..
In spatele meu se vad urmele noastre:)




Eu fotografiam bradul...


Dom profesor ma fotografea pe mine in timp ce fotografiam copacul:))

Mai departe ..


Aici ne-am oprit putin, am luat 2 guri de mancare si am baut si niste apa reeeeeceee.


Te-am prins...
Deja vremea incepea sa se schimbe, s-a innourat si era si un curent atat de rece.Era ger.Simti ca iti ingheta fata:).

Pe drum ne-am intalnit cu inca 3 amatori de munte, dupa ei se tinea un pechinez, o catelusa, foarte dulce, era micuta si mergea atat de repejor prin zapada..

Fetita cu pricina:
Pietre Doamnei si Raraul din ce in ce mai aproape

"Inca putin"..


Pietrele Doamnei

Ultima foto care am putut sa o facem, dupaia s-a pus ceata si a inceput viscolul si nu mai vedeam nimic..

Si catelul s-a tinut mai departe dupa noi.Proasta decizie.Noi aveam de gand sa coboram prin Moara Dracului, sunt niste chei foar frumoase.Dar avand in vedere conditiile de afara, ger, viscol si faptul ca se insera nu le mai facea atat de atractive:))plus ca faceam aproximativ 3 -4 ore pana jos si era deja mai bine de ora 16.Asa ca nestiind ce o asteapta fetitza a venit cu noi.Atat de mila mi-era la un moment dat.Era inghetata saraca..Am incercat sa o pun in rucsac sa o car asa pana jos dar nu a stat, o mai duceam in brate dupa posibilitati.Prin chei a fost destul de dificil, ii era frica pentru ca treceam si pe un izovor inghetat.Mai un picior prin apa...unu prin zapada si tot asa, mergem inainte pentru vorba aia "Cu ultimele forte, un adevarat alpinist nu se da batut nicioada"Dar a avut o tarie foarte mare si a reusit sa ajunga cu bine cu noi in vale.

Am avut parte de o experienta nu tocmai placuta, domn profesor s-a lovit destul de urat.Dar stiu ca o sa fie bine pentru ca este un om foarte puternic.

Dupa ce am iesit din chei am mers aproximativ o ora pe un drum forestier de circa 7 km.Si normal si fetitza dupa noi.Am ajuns la iesire din Campulung pe la aproximativ ora 22.Cand sa ne urcam in ocazie hop tzop si catelul dupa noi:)
Am vrut sa o scoatem afara, dar oamenii care ne-au luat erau foarte cumsecade si au luat-o ei.Ma bucur ca i-am gasit un adapost:):*


O zi frumoasa in continuare...

2 comentarii:

  1. Tocmai am dat peste acest blog. N-am apucat sa citesc decat acest post si sincer.. mi-a placut ff mult. Felicitari pentru ce faci. Keep doing the good work
    P.S. M-am bucurat ca si catelusa si-a gasit un stapan... fara sa vreti, ati facut si o fapta buna. Again, felicitari ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumim Gabi:D

    Si eu ma bucur pentru catel ca saraca tare s-a mai chinuit:(..
    Merci:D

    RăspundețiȘtergere