Pestera in Cheile Lucavei-20 noiembrie

Desi mi-e somn acum:) nu am rabdare sa nu postez aici ce am facut azi. Sunt fericita!!Fac ce imi place si ma descurc din ceea ce imi place.Traiesc cu pasiune si ma bucur de toate opurtinitatile care imi ies in cale.In sfarsit pot sa zic ca "m-am vindecat" de starea mea de pesimism si nechef de viata si de tot ce ma incojoara. Astazi pot sa spun cu adevarat ca viata e frumoasa.Dupa cum a spus un om tare intelept"CA SA TRAIESTI..TREBUIE SA MAI SI MORI DIN CAND IN CAND", adevar graieste! Astazi mi s-a spus "bine ai revenit"...si ma bucur ca am putut raspunde cu "bine v-am gasit"..:))) Un vechi palpiduc...o noua aventura:)

Ca sa nu vorbesc aici doar pentru mine.
Ce m-a readus pe mine la viata?muntele.
Ce inseamna pentru mine muntele?totul...

Este o pasiune foarte puternica care are o influenta foarte mare asupra mea, asupra starii mele.Face parte din viata mea.
A inceput sa puna stapanire pe mine de la 16 ani:).
Tin minte prima mea expeditie pe munte.Domnul profesor de matematica de pe atunci, fanul numarul 1 al muntelui si in ziua de azi, m-a luat pe mine si pe clasa mea pe munte.Am mers la Pietrele Muierii.Si stiu ca la intoarcere pentru a ajunge la ocazie ca sa mergem acasa trebuia sa mergem pe jos pe un drum forestier de 10 km.Era greu mai ales dupa o zi plina de activitate si mai ales pentru niste incepatori:)Nici o speranta ca ne va lua cineva cu masina.Dar am avut noroc si ne-a luat o caruta.Foarte tare a mai fost:)(sau asta sa fii fost a 2 expeditie?):D..anyway..

Ce stiam eu atunci?daca imi spuneai ca o sa continui sa merg pe munte cu o placere din ce in ce mai mare...sau ca o sa ajung pe Mont Blanc la doar 17 ani...sau ca o sa ma catar si o sa fac rapeluri..o sa merg pe ploaie, viscol, soare, clad, frig, ger de iti inghetau dintii..sau o sa fiu uda pana la piele..o sa tremur de frig noaptea pentru ca am pierdut chibriturile ca sa ne incalzim si tot ce aveam la noi era ud...sau ca o atunci cand vad un urcus imi zic" fir'ar naibii de treaba cine naiba m-a pus"..si ca ..totusi mereu o sa ma intorc...cu un avant mai mare...as fii zic ca ai innebunit:).

Multe am mai trait...si multe sper in continuare ca o sa traiesc pe munte...bune si rele..pentru ca atunci cand iti aduci aminte oricum razi, indiferent daca atunci nu ti-a fost bine.Simti ca nu ai regrete!Ca e ceva ce trebuie numai decat sa faci..in viata nu ramai decat cu amintirele si nicidecum cu lucurile materiale...


Astazi, am participat la "descoperirea" unei pestere din Cheile Lucavei-Moldova Sulita.
Este o pestera ..uda...si murdara:))))glumesc...este o pestera din calcar foarte interesanta.Unele pasaje erau foarte stramte, doar 0.25 m inaltime.

Dar incepem cu cheile





In fata pesterii(are 2 intrari)-Before



Aceasta pestera este foarte putin cunoscuta.Pacat.Este cunoscuta doar de localnici, si nici ei nu stiu exact. Asa ca domnul profesor Bouaru si colegul lui de echipa Costi impreuna cu mine am intrat in pestera, unde am dat de lilieci, pasaje foarte stramte, apa, noroi, oase de la lilieci, stalgmite si stalactite.Am masurat, lungime, latime, inaltime la fiecare galerie, diamentru si pozitia.Fiecare galerie/sala a primit o denumire "living..dormitor..dressing...":))).Acum colegii mei lucreaza la o schita pentru a face cunoscuta aceasta pestera si de alti pasionati de munte.Merita vazuta si explorata:)

-inca eram in prima galerie-observati ca eram inca curata:)


cu costi..


-nu aveam altfel cum:D

explorand..

unul din noii nostri prieteni:)

la iesire-After


cu domnul profesor...


Pe data viitoare:)
ps:nu uitati daca va incumetati luati-va haine de schimb, frontala/lanterna, casca-optional dar totusi ar fi bine sa fiti precauti:)

Dar eu zic sa aveti rabdare pana maine pentru ca colegul meu Costi va va povesti pe larg :)

Aici gasiti multe altele grozave despre munte si despre aceasta expeditie:)

Revista Romania-natura a publicat acest articol trimis de Bouaru vasile.Puteti citi aici